publica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. publicare)

1. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.).
2. a edita.

publicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (publica + -bil)

1. care se poate publica.

publicamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. publiquement, it. publicamente)

1. în mod public, în văzul tuturor.
2. (var.) publicaminte.
3. (antonim) în privat.

publican

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. publicanus)

1. (la romani) persoană care strângea impozitele statului.

publicație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT publicatio
2. FR publication
3. EN publication
4. DE Publikation; Herausgabe; Bekanntmachung
5. RU публикaция; издaние
6. HU publikáció, közlemény

publicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. publication, lat. publicatio)

1. ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură.
2. acțiunea de a aduce un act juridic la cunoștința publică.

republica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. republier)

1. a publica din nou; a reedita.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.

administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.

alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.