Parte de vorbire: s.n. (Transilv.)
Origine: (pui + -ag)
1. podul grajdului în care se păstrează nutrețul și recolta.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (pui + -an)
1. puiandru.
2. cățelandru.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pui + -ătură)
1. (cu sens colectiv) mulțime de copii, de odrasle, de urmași; (rar) puiet.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (pui + -gan)
1. pui mare de pasăre sau de alt animal; puiandru.
Parte de vorbire: s.m., s.n. (reg.)
Origine: (pui + -oc)
1. (s.m.) pui mai mare; pui de găină mai mare.
2. (s.n.) pui de animal mai mare; puiandru.
3. (s.n.) sertar mai mare; sertăroi.
Parte de vorbire: I. s.m. (pl. -uci) (reg.); II. s.n. (pl. -uri) (reg.)
Origine: (pui + -uc)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alevin)
1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alevinière)
1. iaz mic unde se cresc alevini (pui sau larve de pește care depind de sacul vitelin pentru hrana lor).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)
1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + recepare)
1. uscare a tulpinii puieţilor din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calibreur)
1. adj. care calibrează.
2. s. n. instrument pentru măsurarea diametrului puieţilor.
3. aparat pentru sortarea fructelor după mărime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcasse)
1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument.
2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
3. porţiune dintr-un animal jupuit şi eviscerat, scheletul cu muşchi, destinat consumului public.