puls

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pouls, lat. pulsus)

1. dilatație fiziologică ritmică a arterelor, datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp; pulsație.
2. loc unde se simte această mișcare ritmică.
3. ritm, mers.
4. (fig.) stare de spirit.
5. (expr.) a lua ~ul = a tatona, a sonda terenul.

cvasiimpuls

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cvasi- + impuls)

1. (fizică) mărime vectorială analoagă impulsului ce caracterizează starea unei particule sau cvasiparticule în câmpul periodic al unei rețele cristaline.

impuls

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. impulse, lat. impulsus)

1. forță, imbold, stimul capabil să determine o acțiune, o mișcare.
2. (fil.) ~ primar = impuls inițial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mișcarea materiei.
3. (electron.) grup de oscilații de foarte înaltă frecvență care se succed periodic într-

pulsa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pulsare)

1. (despre sânge) a zvâcni, circulând prin artere.
2. (despre viață) a se desfășura într-un ritm regulat, viu; a fremăta, a palpita.

pulsant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pulsante)

1. pulsator (3).
2. vas ~ = organ care pompează sângele în corpul albinei.

pulsar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. pulsar)

1. obiect ceresc galactic, sursă de radiații electromagnetice pulsante, detectate datorită scintilației, cu ajutorul telescoapelor optice.

pulsație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pulsation, lat. pulsatio)

1. zvâcnire, bătaie a pulsului; puls.
2. (fig.) desfășurare a unui proces, fenomene etc. în ritm regulat, viu; palpitare.
3. (fig.) mișcare de vibrație care se manifestă în fluidele elastice.
4. schimbare ritmică a intensității curentului.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.

activiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna să fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.