Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. briqueter)
1. a face brichete (de cărbune, de minereu etc) prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. briquetage)
1. acțiunea de a bricheta; brichetare, brichetat.
2. acțiunea de aglomerare sau presare a materialelor mărunte sau pulverulente în brichete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collecteur)
1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matriţele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor maşini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfăşurarea rotorului şi circuitul exterior.
5. substanţă organică, folosită ca reactiv la flotaţia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cuppa, fr. coupe)
1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.
2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
3. caliciu.
4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive; (p. ext.) întrecerea însăşi.
5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, serveşte la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.
6. plantă cu tulpina foarte scurtă şi o singură floare, albastră azurie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insuffler, lat. insufflare)
1. a introduce sub presiune substanţe pulverulente sau gaze într-un spaţiu închis.
2. (fig.) a trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee; a inspira.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insufflation, lat. insufflatio)
1. introducere în scop terapeutic prin suflare a unei substanţe pulverulente sau gazoase.