Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. homespun)
1. ţesătură de lână ecosez, la războiul de ţesut manual, din care se confecţionează haine pentru femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. puna)
1. semideşert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetaţie rară, din smocuri de graminee şi boschete de arbuşti spinoşi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. Punalua/familie/)
1. a doua treaptă în evoluţia familiei primitive, în care era interzis incestul între generaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. puncher)
1. boxer cu o lovitură foarte puternică.
2. muzician care cântă cu punci2 (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. punch)
1. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie şi zahăr, cu rom sau lichior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. punch)
1. (box) lovitură de pumn puternică.
2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare şi cu nuanţe dinamice remarcabile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.