Rezultate principale (Punctat,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT punctatus; punctifer; punctuatus
2. FR ponctué; pointillé; grivelé; piqueté
5. RU пунктировaнный; крaпчaтый
Rezultate secundare (Punctat,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (puncta + -tor)
1. unealtă de oţel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brame)
1. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kerner)
2. vârf de centrare la o maşină-unealtă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. pointer)
1. a însemna, a presăra (o suprafaţă) cu puncte.
2. (tehn.) a marca o piesă cu ajutorul punctatorului.
3. (fig.) a sublinia, a scoate în evidenţă, a accentua.
4. (sport) a obţine puncte într-o întrecere; a înregistra punctele unei partide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ribattuta)
1. (muz.) ornament muzical constând dintr-un tril pe un ritm punctat lung-scurt, care se accelerează pentru a se termina fie pe un tremolo, fie pe un tril obișnuit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scintillogramme)
1. (med.) înregistrare grafică a radioactivității unui țesut după introducerea în organism a unei substanțe radioactive; diagrama punctată a unui organ, obținută prin scintigrafie; scintigramă.