Dictionar

Agonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)

1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Analobară

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anallobar)

1. curbă care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi variaţie pozitivă a presiunii atmosferice.


Casiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassis)

1. rigolă pavată, largă şi evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului.


Centru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.

2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.

3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.

4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.

5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)

6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.

7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.

8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.

9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.

10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.

11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.

12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.


Compact 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compact, lat. compactus)

1. îndesat, dens.

2. (despre fard) care reuneşte calităţile fondului de ten şi ale pudrei ce îl constituie.

3. (poligr.) caractere ~e = litere aldine.

4. (fig.) întunecat, întunecos.

5. (mat.) mulţime = mulţime care conţine punctele ei aderente; interval ~ = interval închis.