Dictionar

punctuleț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (punct + -uleț)

1. diminutiv al lui punct; punct mic; punctișor, (rar) punctuliță.
 

punctuliță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (punct + -uliță)

1. diminutiv al lui punct; punct mic; punctișor, punctuleț.
 
 

abține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.
 
 

afeliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphélie)

1. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc.