Rezultate principale (Puncţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ponction, lat. punctio)
1. străpungere cu un instrument ascuţit a unui organ, a unei cavităţi a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic.
Rezultate secundare (Puncţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioponction)
1. obţinerea cu ajutorul unui trocar special a unui mic fragment de organ, pentru diagnostic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interponction, lat. interpunctio)
1. punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. venepuncture)
1. recoltare de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac; puncţie venoasă; venepunctură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arterio- + -centeză)
1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrocentèse)
1. (med.) puncție efectuată la nivelul unei articulații în scop terapeutic sau de diagnostic; puncție articulară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. céphalocentèse)
1. (med.) perforarea craniului la nivelul fontanelei cu ajutorul unui trocar pentru a-i reduce volumul (în caz de hidrocefalie); puncție cerebrală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coeliocentèse)
1. (med.) introducerea unui ac în cavitatea abdominală pentru evacuarea unui lichid; puncție abdominală.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -centèse, cf. gr. kentesis „înțepătură”)