Dictionar

Rezultate principale (Puncţie,):

Puncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ponction, lat. punctio)

1. străpungere cu un instrument ascuţit a unui organ, a unei cavităţi a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic.


Rezultate secundare (Puncţie,):

Biopuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioponction)

1. obţinerea cu ajutorul unui trocar special a unui mic fragment de organ, pentru diagnostic.


Interpuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interponction, lat. interpunctio)

1. punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziţii.


Venepuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. venepuncture)

1. recoltare de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac; puncţie venoasă; venepunctură.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Arteriocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.


Artrocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrocentèse)

1. (med.) puncție efectuată la nivelul unei articulații în scop terapeutic sau de diagnostic; puncție articulară.


Cefalocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. céphalocentèse)

1. (med.) perforarea craniului la nivelul fontanelei cu ajutorul unui trocar pentru a-i reduce volumul (în caz de hidrocefalie); puncție cerebrală.


Celiocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coeliocentèse)

1. (med.) introducerea unui ac în cavitatea abdominală pentru evacuarea unui lichid; puncție abdominală.


-CENTEZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -centèse, cf. gr. kentesis „înțepătură”)

1. „înţepătură, puncţie”.