Dictionar

Rezultate secundare (Pune):

Antepune

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. antéposer)

1. a pune înainte; (înv.) a prepune.

2. (antonim) a postpune.


Binedispune

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (bine + dispune)

1. a face se simtă sau a se simți bine.


Compune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. componere)

1. tr. a alcătui, a forma un întreg.

2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc.

3. refl. a consta, a fi alcătuit din...


Depune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).

2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.

3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).

4. tr., refl. a cădea, a lăsa cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).

5. intr. (jur.) a face o depoziţie.


Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.


Dispune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.

2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.

3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.

4. a învinge într-o competiţie sportivă.

5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără existe neapărat motive obiective care justifice această frică.

2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Abordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).