Dictionar

Rezultate secundare (Pune):

Antepune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. antéposer)

1. a pune înainte.


Compune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. componere)

1. tr. a alcătui, a forma un întreg.

2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc.

3. refl. a consta, a fi alcătuit din...


Depune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).

2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.

3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).

4. tr., refl. a cădea, a lăsa cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).

5. intr. (jur.) a face o depoziţie.


Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.


Dispune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.

2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.

3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.

4. a învinge într-o competiţie sportivă.

5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.


Expune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exponere)

1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.

2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.

3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.

4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.

5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)

1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.


Acapara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accaparer, it. accaparrare)

1. a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.