Dictionar

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

aerofon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aerophon)

1. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii.
 

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.
 

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.
 

amiloidoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amyloïdose)

1. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în țesutul conjunctiv a unei substanțe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul.