Dictionar

Punic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. punique)

1. care aparţine Cartaginei sau locuitorilor ei.

2. (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina.


Pentarhie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pentarchie)

1. colegiu de cinci magistraţi superiori în Cartagina punică.

2. guvernământ de cinci şefi; alianţă de cinci naţiuni.