Dictionar

interpunte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. entrepont)

1. spaţiu între două punţi şi bordajul unei nave.
 

întrepunte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. entrepont)

1. (mar.) punte situată sub puntea superioară; (p. ext.) spaţiul dintre punţi.
 

semipunte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + punte)

1. (mar.) porţiune a punţii principale în pupa arborelui mare.
 

apunta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apponter)

1. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion.
 

apuntament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appontement)

1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcaţiilor.
 

barcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barca, fr. barque)

1. ambarcaţie mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor.
 

bridge

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. bridge)

1. joc de cărți de licitație și levată la care iau parte patru jucători, doi contra doi, și la care se folosesc 52 de cărți.
2. (jazz) partea centrală a unei teme.
3. (stomatologie) aparat dentar care formează o punte între doi dinți.
 

cală 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cale)

1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
 

capot 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capot)

1. îmbrăcăminte femeiască de casă (lungă până la călcâie).
2. învelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente şi aparate pe puntea unei nave.