Dictionar

puna

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. puna)

1. semideșert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetație rară, din smocuri de graminee și boschete de arbuști spinoși.
 

punalua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. Punalua/familie/)

1. a doua treaptă în evoluția familiei primitive, în care era interzis incestul între generații.
 

ambreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. embrayer)

1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare.
2. (antonim) a debreia.
 

analiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziția unei substanțe.
3. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).
 

aposiopeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticență; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să se spună.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

autoritar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autoritaire)

1. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința.
 

autoritarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoritarisme)

1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.