castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

dunetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dunette)

1. suprastructură situată în partea din spate a unei nave, care merge de la un bord la altul și în interiorul căreia sunt amenajate cabinele ofițerilor sau ale pasagerilor.
2. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave.

galiard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaillard)

1. fiecare dintre extremitățile punții superioare a unei nave.

paiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paillet, it. paglietta)

1. (mar.) pânză groasă, impermeabilă, servind la protejarea punții, a mărfii etc. sau la acoperirea pe dinafară a spărturilor mici produse în bordajul navei.

parapet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parapet, germ. Parapett)

1. perete scund la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor.
2. prelungire a bordajului deasupra punții la nave și la unele ambarcații.
3. întăritură (de pământ, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații.