Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)
1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dunette)
1. suprastructură situată în partea din spate a unei nave, care merge de la un bord la altul și în interiorul căreia sunt amenajate cabinele ofițerilor sau ale pasagerilor.
2. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaillard)
1. fiecare dintre extremităţile punţii superioare a unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paillet, it. paglietta)
1. (mar.) pânză groasă, impermeabilă, servind la protejarea punţii, a mărfii etc. sau la acoperirea pe dinafară a spărturilor mici produse în bordajul navei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. parapet, germ. Parapett)
1. perete scund la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor.
2. prelungire a bordajului deasupra punții la nave și la unele ambarcații.
3. întăritură (de pământ, de zid) care protejează pe apărătorii unei fortificații.