Dictionar

apupa

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.
 

pupă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poupe)

1. partea din spate a unei nave.
 

pupă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pupe, lat. pupa)

1. nimfă (2).
 

pupăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (familiar)  
Etimologie: (pupa + -ăcios)

1. (despre oameni) căruia îi place să sărute; (înv.) sărutător.
 

pupăire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (pupăi)

1. sunet caracteristic pupezei; sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit.
2. (pop. și fam.) (despre oameni) flecăreală, clevetire.
3. (reg.) (despre broaște) orăcăială, orăcăit.
 

afterpic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. afterpeak)

1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
 

aplustră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplustre, lat. aplustra)

1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă și ornată cu banderole.
 

apupa

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.
 

artimon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artimon, it. artimone)

1. catarg de la pupă al unei nave.
 

babord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bâbord)

1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă).
2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave.
 

deadwood

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. deadwood)

1. legătură la proră și la pupă între etravă și, respectiv, etambou și chilă.