Dictionar

Rezultate secundare (Pupă,):

Apupa

Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.


Pupă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poupe)

1. partea din spate a unei nave.


Pupă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pupe, lat. pupa)

1. nimfă (2).


Pupăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (familiar)
Origine: (pupa + -ăcios)

1. (despre oameni) căruia îi place sărute; (înv.) sărutător.


Pupăire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (pupăi)

1. sunet caracteristic pupezei; sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit.

2. (pop. și fam.) (despre oameni) flecăreală, clevetire.

3. (reg.) (despre broaște) orăcăială, orăcăit.


Afterpic

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. afterpeak)

1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.


Aplustră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplustre, lat. aplustra)

1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă şi ornată cu banderole.


Apupa

Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.


Artimon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artimon, it. artimone)

1. catarg de la pupă al unei nave.


Babord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bâbord)

1. partea din stânga a unei nave (privind dinspre pupă).

2. marginea stângă a fuzelajului unei aeronave.


Deadwood

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. deadwood)

1. legătură la proră şi la pupă între etravă şi, respectiv, etambou şi chilă.