Dictionar

puricare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. purica)

1. curățare de purici.
2. (fig.) examinare minuțioasă, atentă.
3. (var.) purecare.
 

puricătură

Parte de vorbire:  s. f. (pop. și fam.)  
Etimologie: (purica + -ătură)

1. puricare, puricat.
2. (fig.; rar) bătaie zdravănă dată cuiva.
3. (var.) purecătură.
 

puriceală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (purici + -eală)

1. puricare, puricat.
2. (reg.) lipitură pe pereții noi ai unei case, pentru mărirea rezistenței.
3. (reg.) pietriș lipit pe pereții unei case.