Dictionar

Puricătură

Parte de vorbire: s. f. (pop. și fam.)
Origine: (purica + -ătură)

1. puricare, puricat.

2. (fig.; rar) bătaie zdravănă dată cuiva.

3. (var.) purecătură.


Puricătură

Parte de vorbire: s. f. (pop. și fam.)
Origine: (purica + -ătură)

1. puricare, puricat.

2. (fig.; rar) bătaie zdravănă dată cuiva.

3. (var.) purecătură.


Puriceală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (purici + -eală)

1. puricare, puricat.

2. (reg.) lipitură pe pereții noi ai unei case, pentru mărirea rezistenței.

3. (reg.) pietriș lipit pe pereții unei case.