Dictionar

puritan, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. puritain)

1. I. referitor la puritanism.
2. care profesează o mare puritate a principiilor morale sau politice.
3. II. persoană austeră și prudentă foarte atașată de principii morale, religioase, etc.
4. membru al unei secte protestante care vrea să urmeze cea mai pură religie.
 

puritanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. puritanisme)

1. doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide.
2. (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale.
 

puritanist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (eng. puritanist)

1. persoană cu valori stricte, austere sau ultraconservatoare, mai ales în ceea ce privește conduita sexuală sau religioasă.
 

jansenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. janséniste)

1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.
2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.
3. II. adept al jansenismului.
4. persoană care dă dovadă de o rigoare excesivă.
5. (antonime) epicurian, libertin.
 

kharidjit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. kharidjite)

1. I. referitor la kharidjism, doctrină musulmană bazată pe puritanism care revendică pentru orice musulman dreptul de a putea fi ales calif.
2. II. adept al kharidjismului.
 

libertin, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea substantivat)  
Etimologie: (fr. libertin, lat. libertinus)

1. care sfidează convențiile sociale obișnuite; care manifestă un comportament dereglat în raport cu moralitatea; care nu respectă preceptele religioase.
2. care are o conduită, moravuri libere; care se complace fără reținere în plăcerile carnale; indecent, ușuratic, desfrânat.
3. (antonime) ascetic, cast, puritan, virtuos.
 

libertinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Libertinismus)

1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.
 

puritan, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. puritain)

1. I. referitor la puritanism.
2. care profesează o mare puritate a principiilor morale sau politice.
3. II. persoană austeră și prudentă foarte atașată de principii morale, religioase, etc.
4. membru al unei secte protestante care vrea să urmeze cea mai pură religie.
 

victorianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. victorianism)

1. spirit victorian, concepții rigide, puritane.