Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléonisme)
1. însuşire a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.
2. (fig.) schimbare a purtării şi a convingerilor cuiva în funcţie de împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. demi-monde)
1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictateur, lat. dictator)
1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreţionare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discret, lat. discretus)
1. adj. care ştie să păstreze un secret, o taină.
2. rezervat, reţinut (în purtări, în vorbe).
3. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu.
4. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
5. (fig.) greu, puţin perceptibil.
6. adv. fără să atragă atenţia.