puseism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. puseyisme)

1. curent în biserica anglicană, care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice și unele dogme ale catolicismului.

puseist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. puseyiste)

1. I. referitor la puseism, doctrina lui Edward Bouverie Pusey (1800- 1882), care urmărea să apropie Biserica Anglicană de religia catolică prin restabilirea anumitor ceremonii și dogme specifice acesteia din urmă.
2. II. adept al puseismului.

puseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poussée)

1. manifestare bruscă, violentă a unei stări patologice, acces al unei boli.
2. (fig.) creștere subită, izbucnire, elan.

acarofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarophobie)

1. teamă patologică de molii, de căpușe.

acarologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acarologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.

actinocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinocarpe)

1. (despre plante) cu fructele dispuse radial.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.