Dictionar

anemia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/anémier)

1. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei.
 

decădea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. decadere)

1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
2. a se deprava.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.
 

depăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dépasser)

1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte.
2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.
3. a întrece puterile, competența cuiva.
 

desperare/disperare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (despera)

1. faptul de a despera; deznădejde; desperație.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea.
 

executiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécutif)

1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor.
 

menaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ménager)

1. tr. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva.
2. a folosi cu chibzuință, a cruța.
3. refl. a-și cruța puterile, a se îngriji.