Rezultate secundare (Puşca):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)
1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arquebuse)
1. armă de foc din evul mediu, asemănătoare cu puşca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandoulière)
1. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezişul pieptului, de care se agaţă sabia, puşca etc.
2. în ~ = de-a curmezişul pieptului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carabine)
1. puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită.
2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. fusiller)
1. (rar) a trage cu o armă de foc; a împuşca.
2. (în special) a executa prin împușcare o persoană condamnată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gargousse)
1. săculeţ cu praf de puşcă folosit la tunurile cu calibru mare.