Dictionar

pâlcui

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv. și reg.)  
Etimologie: (pâlc + -ui)

1. (despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se strânge laolaltă.
 

pâlculeț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pâlc + -uleț)

1. diminutiv al lui pâlc; pâlc mic; pâlcușor.
 

pâlcuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (pl. -oși, -oase) (Moldova; Transilvania)  
Etimologie: (pâlc + -uros)

1. (despre plante) care crește în pâlcuri; neuniform.
 

pâlcușor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pâlc + -ușor)

1. diminutiv al lui pâlc; pâlc mic; pâlculeț.
 
 

opalcă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (ucr. опалка)

1. sac în care se nutreț cailor.
2. (var.) (reg.) palcă.
 

pâlcușor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pâlc + -ușor)

1. diminutiv al lui pâlc; pâlc mic; pâlculeț.
 

pâlculeț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pâlc + -uleț)

1. diminutiv al lui pâlc; pâlc mic; pâlcușor.
 

pâlcui

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv. și reg.)  
Etimologie: (pâlc + -ui)

1. (despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se strânge laolaltă.
 

pâlcuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (pl. -oși, -oase) (Moldova; Transilvania)  
Etimologie: (pâlc + -uros)

1. (despre plante) care crește în pâlcuri; neuniform.