pânzea

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (pânză + -ea)

1. bandă de pânză de pe marginile gherghefului.

panzehru

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (tc. panzehir)

1. piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot; bezoar, egagropil.
2. (var.) padzerh, panțoher.

panzer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Panzer)

1. tip de tanc german din cel de-al doilea război mondial.

ancorot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancorotto)

1. ancoră mică utilizată la navele cu pânze și ambarcațiunile mici, precum și la navele mari pentru manevre speciale.

arahnoidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arachnoïdien)

1. care are finețea unei pânze de păianjen.
2. care aparține arahnoidei.

brigantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigantine, it. brigantina)

1. navă ușoară cu pânze, cu două catarge.
2. velă trapezoidală arborată, legată de artimon; randă.

frotiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. frottis)

1. preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop.
2. (med.) prelevare medicală folosind un tampon steril, o perie sau o spatulă mică, care apoi este etalată pe o lamă de sticlă pentru a permite examinarea ei la microscop după o colorare corespunzătoare.
3. (pictură) strat subțire de culoare, care lasă să se vadă în transparență firele pânzei.
4. (med.) ~ vaginal = operație care constă în etalarea unui eșantion de celule (obținut prin descuamarea spontană a epiteliului) din endocolul și exocolul uterin pe o lamă de sticlă și care, după colorare, este observată la microscop.

haspel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Haspel)

1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc.
2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.
3. mașină de depănat.

hidroizohipsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydroisohypse)

1. curbă care unește punctele cu același nivel ale pânzei freatice de pe un teritoriu.