Dictionar

pânzaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (pânză + -aică)

1. bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat; cearșaf.
2. țesătură groasă și mare de cânepă, lână, pe care se bate porumbul, fasolea etc. pentru a desprinde boabele.
3. obiect făcut din două foi de pânză cusute între ele, în care se introduc paie, lână etc. și care se așază pe pat, formând un așternut moale pentru dormit; saltea.
 

ajur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite.
2. rărituri de-a lungul unei țesături.
3. ornament cu perforații.
 

aleză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
 

arahnoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arachnoïde)

1. adj. asemănător cu o pânză de păianjen.
2. s. f. meningea mijlocie care învelește encefalul și măduva spinării.
 

arahnoideu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. arachnoideus, lat. arachnoïdé)

1. care amintește de pânza de păianjen; asemănător cu pânza de păianjen.
 

banderolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleț (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc.
2. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).
 

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.