Parte de vorbire: s.f.
Origine: (păcătos + -enie)
1. faptul de a fi păcătos; caracter păcătos.
2. lucru sau ființă păcătoasă; stare de decădere.
3. faptă de om păcătos; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie.
4. (rar) boală gravă (care duce la degradarea fizică).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (păcătos + -ie)
1. însușire de a fi păcătos; păcătoșenie.
2. faptă de om păcătos; păcătoșenie, (înv.) păcătuință.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)
1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diaboliser)
1. a acuza; a considera păcătos pe cineva.
2. a prezenta ca diabolic, ca opera diavolului.
3. a atribui un rol, comportament sau intenții diabolice sau pernicioase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamétral)
1. adj. referitor la diametru.
2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezişul.
4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.