OK
X
absoluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)
1.
absolvire.
2.
iertare
a
păcatelor
(de
către
papă).
indulgență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indulgence, lat. indulgentia)
1.
atitudine
îngăduitoare
față
de
greșeli;
toleranță,
îngăduință.
2.
document
dat
de
papă
pentru
iertarea
păcatelor
credincioșilor
în
schimbul
unei
sume
de
bani.
mesianist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. messianiste)
1.
I.
legat
de
mesianism,
credința
în
venirea
unui
trimis
de
la
Dumnezeu
pentru
a
salva
oamenii
de
păcatele
lor
și
a
restabili
dreptatea
divină
pe
pământ.
2.
II.
adept
al
mesianismului.
penitență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)
1.
pedeapsă
pe
care
și-o
impune
cineva
sau
pe
care
i-o
dă
preotul
pentru
ispășirea
păcatelor;
canon.
2.
pocăință.
purgatoriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. purgatorium, it. purgatorio)
1.
(în
religia
catolică)
loc
unde
sufletele
celor
mai
puțin
păcătoși
se
pot
curăța
de
păcate,
pentru
a
intra
apoi
în
rai.
2.
(fig.)
loc
sau
timp
de
suferință.
purgație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. purgation, lat. purgatio)
1.
acțiunea
de
a
purga
și
rezultatul
ei;
purgare.
2.
(med.)
acțiunea
de
a
evacua
conținutul
intestinului;
evacuare
prin
intermediul
unui
remediu
care
purghează;
remediu
purgativ.
3.
(religie)
curățire
de
păcate
prin
ispășire.
4.
(var.)
(înv.)
purgațiune.