Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (păgân + -atic)
1. care aparține unei religii politeiste sau cultului idolilor; păgân.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (păgân + -ăție)
1. credință religioasă a păgânilor; păgânism.
2. însușire de a fi păgân; păgânătate.
3. stare de păgân; păgânătate.
4. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie.
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (păgân + -ean)
1. persoană care se închină la zei sau la idoli; păgân.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (păgân + -esc)
1. care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; (prin restr.) turcesc.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (păgân + -ește)
1. ca păgânii, în felul păgânilor.
2. (fig.) cu cruzime, fără milă, în mod necruțător.
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (păgân + -icios)
1. persoană care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate; păcătos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-propagande)
1. propagandă care tinde să anuleze efectele unei alte propagande.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffraction)
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora.
2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol.