Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baron, germ. Baron)
1. senior feudal care avea pe pământurile sale drepturi absolute.
2. titlu de nobleţe între cavaler şi viconte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patricien)
1. s. m. f. membru al aristocraţiei din Roma antică, deţinând pământurile obşteşti şi bucurându-se de toate privilegiile.
3. s. m. cârnat din carne de vită.
4. adj. care aparţine patricienilor (I).
5. de origine nobilă; rafinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thêtes)
1. pl. (în Grecia antică) ţărani care, pierzându-şi micile proprietăţi, erau siliţi să muncească pe pământurile aristocraţilor sau să vagabondeze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)
1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.