Dictionar

compărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. comparaître)

1. a apărea în fața unei instanțe judecătorești.
 

dispărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disparaître)

1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual.
2. a se pierde, a pieri.
3. a-și înceta existența, a se stinge.
4. a muri, a deceda.
 

reapărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. réapparaître)

1. a apărea din nou.
2. a se retipări.
 

redispărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + dispărea)

1. a dispărea din nou.
 

transpărea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. transparaître)

1. a se întrezări, a se ghici.
 

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
 

acaparator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
 

acerofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
 

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.