abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

alegație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégation, lat. allegatio)

1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație.

conformist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. conformiste)

1. I. care se conformează pasiv uzanțelor și tradițiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.

contrazice

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. contredire, lat. contradicere)

1. tr. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
3. refl. a fi în dezacord cu sine însuși.
4. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
5. (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.

diferend

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută.

discuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discussion, lat. discussio)

1. convorbire, schimb de păreri.
2. dezbatere contradictorie; dispută.
3. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. p fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur.