OK
X
atotpărinte
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (atot- + părinte)
1.
divinitate
care
este
considerată
părinte
al
tuturor.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).
amfidiploid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphidiploïde)
1.
care
prezintă
amfidiploidie.
2.
(biol.)
califică
un
hibrid
între
părinți
sau
între
specii
cu
număr
diferit
de
cromozomi.
3.
(organism
sau
celulă)
care
are
un
set
diploid
de
cromozomi
de
la
fiecare
părinte.
apomixie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apomixie)
1.
(bot.)
mod
de
reproducere
asexuat
diploid,
fără
fecundare,
creând
astfel
semințe
identice
genetic
cu
planta
părinte;
apogamie.
dihibridism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dihybridisme)
1.
(biol.)
încrucișare
între
două
organisme
părinte
care
diferă
prin
două
caractere
genetice;
dihibridare.
emancipa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1.
tr.
a
da
unui
minor
dreptul
de
a-și
administra
și
de
a
dispune
de
averea
sa.
2.
(ant.)
a
elibera
un
fiu
din
puterea
părintelui
sau
un
sclav
de
stăpânul
său.
3.
(fig.)
a
da
libertatea,
a
elibera
de
sub
o
dominație,
de
sub
puterea
cuiva.
4.
refl.
a-și
câștiga,
a-și
dobândi
libertatea,
independența.
5.
a-și
lua
libertatea
de
a
face
anumite
lucruri
nepotrivite
cu
vârsta
sa,
a
avea
purtări
libertine.
genitor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. géniteur, lat. genitor)
1.
animal,
plantă
care
dă
naștere,
prin
încrucișare,
unui
nou
individ.
2.
persoană
care
procreează,
în
raport
cu
cel
procreat;
părinte.