Dictionar

adoptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinți) dobândit prin adopție.
 

alosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allosyndèse)

1. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinți diferiți.
 

amfidiploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphidiploïde)

1. care prezintă amfidiploidie.
2. (biol.) califică un hibrid între părinți sau între specii cu număr diferit de cromozomi.
3. (organism sau celulă) care are un set diploid de cromozomi de la fiecare părinte.
 

ascendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascendance)

1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți.
 

baby-sitter

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl., fr. baby-sitter)

1. persoană plătită pentru a avea grijă de copii, în lipsa părinților, pentru o perioadă scurtă (de obicei câteva ore).
2. (var.) babysitter.
 

back-cross

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. back-cross)

1. (biol.) încrucișare a unui hibrid cu unul dintre părinți.