Rezultate secundare (Părtinitor,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équitable)
1. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impartial)
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partiel, lat. partialis)
1. care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce numai în parte.
2. (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total.
3. (fam.; și s. n.) examen care intră în cadrul verificării permanente a cunoștințelor.
4. care părtinește; părtinitor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. subiectivus, fr. subjectif)
1. (fil.) care are loc în conștiință, care aparține subiectului.
3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tendancieux)
1. care urmăreşte un anumit scop, susţine o ideologie.
2. lipsit de obiectivitate, părtinitor.
Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (patimă + -aș)
1. cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; (prin ext.) părtinitor.
2. care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat.
3. (astăzi rar) care suferă de o boală; suferind, bolnav.