Dictionar

echitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équitable)

1. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just.
 

imparțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.
 

parțial, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. partiel, lat. partialis)

1. care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce numai în parte.
2. (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total.
3. (fam.; și s. n.) examen care intră în cadrul verificării permanente a cunoștințelor.
4. care părtinește; părtinitor.
 

subiectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. subiectivus, fr. subjectif)

1. (fil.) care are loc în conștiință, care aparține subiectului.
2. subiectivist.
3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect al regentei.
 

tendențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tendancieux)

1. care urmărește un anumit scop, susține o ideologie.
2. lipsit de obiectivitate, părtinitor.
 

pătimaș, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea subst.)  
Etimologie: (patimă + -aș)

1. cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; (prin ext.) părtinitor.
2. care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat.
3. (astăzi rar) care suferă de o boală; suferind, bolnav.