Dictionar

capitulant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. capitulant)

1. persoană care capitulează ușor în fața adversarului; capitulard.
2. (prin ext.) cel care părăsește cu ușurință o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă; capitulard.
 

dezertor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déserteur)

1. militar care dezertează.
2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc.
 

nidicol

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nidicole)

1. (despre pui) care la ieșirea din ou nu poate părăsi imediat cuibul; care părăsește cuibul târziu, care rămâne mult timp sub protecția părinților.
2. (anton.) nidifug.
 

transfug, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. transfuge, lat. transfuga)

1. persoană care, în timp de război, de ostilități, își abandonează armata, țara pentru a trece la inamic.
2. militar care dezertează, care trece la inamic; (prin ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal.
3. (prin ext.) persoană care fuge de ceva; persoană care schimbă mediul, situația etc.
 

transmigrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transmigration, lat. transmigratio)

1. concept de teologie și de filozofie metafizică conform căruia, după moarte, sufletul părăsește trupul și își găsește un nou înveliș sau formă de existență; metempsihoză, transmigrare.
2. (înv.) migrație în altă țară; emigrare.
3. (var.) (înv.) transmigrațiune.