Dictionar

Rezultate secundare (Părții):

Acefalogastrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalogastria)

1. absenţa congenitală a capului şi a părţii superioare a abdomenului.


Adsorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid.

2. capacitatea părţii superficiale a solului de a acumula substanţe solide, lichide şi gazoase.


Bombament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bombement)

1. convexitate a părții carosabile a unei șosele, care asigură scurgerea apelor.


Charleston

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)

1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.

2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.

3. croială specială de pantaloni.


Clasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.

2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.

3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.

4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.

5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.

6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează li se predea aceleaşi materii.

7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.

8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.

9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.

10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.


Concesie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.

2. compromis.

3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.