armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

audiență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audience, lat. audientia)

1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților.

concilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concilier, lat. conciliare)

1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord.
2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.

consensual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consensuel)

1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părților.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părților.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
5. (antonim) conflictual.

contradictorialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. contraddittorietà)

1. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu.

corona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. corona, fr. couronne)

1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune.
2. formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze.