Rezultate secundare (Păstaie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. legumen)
1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie.
3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. leguminiformis, fr. léguminiforme)
1. în formă de păstaie; păstăios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légumineux, /II/ légumineuses)
1. adj. (despre plante) care are ca fruct o păstaie.
2. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne compuse şi flori cu aspect de fluture, având ca fruct o păstaie; papilionacee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lomentum)
1. fruct-păstaie fragmentat prin gâtuiri, care la maturitate se dezarticulează, eliberând seminţele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. silique, lat. siliqua)
1. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărţită în două printr-un perete membranos pe care sunt aşezate seminţele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strombe, lat. strombus)
1. moluscă din mările tropicale, cu cochilia mare şi groasă, care produce camee.