Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. admirateur, lat. admirator)
1. (persoană) care admiră ceva sau pe cineva.
2. ~ secret = cineva care admiră o altă persoană, dar își păstrează identitatea secretă față de acea persoană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antérograde)
1. anterior.
2. amnezie ~ă = formă de amnezie care păstrează amintirile vechi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enveloppe)
1. înveliş protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roţi de vehicul.
2. înveliş al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.