Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argus)
1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestriţate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scrutateur, lat. scrutator)
1. atent, cu priviri pătrunzătoare.
2. (fig.) care cercetează amănunţit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stridulant)
1. (despre insecte şi organele lor) care produce stridulaţie, un zgomot strident; stridulator.
2. care are o sonoritate ascuțită, pătrunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trompette)
1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, îndoit de două ori şi terminat cu un pavilion larg, care emite sunete clare şi pătrunzătoare; trâmbiţă, goarnă.