Dictionar

Rezultate secundare (Pătrunzător,):

Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Balsam

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. răşină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.

2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.

3. (fig.) alinare, consolare.


Clarvăzător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. clairvoyant)

1. (cel) care prevede cu precizie; (spirit) pătrunzător, limpede.


Comprehensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compréhensif, lat. comprehensivus)

1. care înţelege repede şi just; inteligent, ager, pătrunzător.

2. înţelegător, binevoitor.


Enantic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oenanthique, œnanthique)

1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.

2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.

3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.

4. (var.) oenantic.


Fulgurant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)

1. înconjurat de fulgere.

2. care răspândeşte o lumină vie şi de scurtă durată.

3. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt.

4. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginaţia; scânteietor, pătrunzător.