Dictionar

Crăpătură

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rima

2. FR rime; fente

3. EN crack; slit; fissure; chink; cleft

4. DE Riss; Ritz; Spalt

5. RU щель; трещинa

6. HU hasadék, repedék


Pricepătură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (pricepe + -ătură)

1. facultatea de a pricepe, de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; pricepere.

2. (în forma precepătură) cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.

3. (var.) precepătură.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Biostazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biostasie)

1. fază de stabilitate în evoluţia reliefului, în care absenţa eroziunii este determinată de o pătură vegetală.


Brizură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brisure)

1. sfărâmătură a unui aliment.

2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.


-CENTEZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -centèse, cf. gr. kentesis „înțepătură”)

1. „înţepătură, puncţie”.


Dyke

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dyke)

1. filon de lavă injectată şi consolidată în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, rămâne în relief, ca un zid escarpat.


Ectocornee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ectocornea)

1. (anat.) pătura externă a corneei.