flanca
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. flanquer)
Etimologie: (fr. flanquer)
1. a apăra, a susține din flanc.
2. (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
3. a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune.
4. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral.