Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire)
1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate.
2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate.
3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu.
4. expunerea critică a unor fapte istorice.
6. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésaventure)
1. păţanie, accident plictisitor; boroboaţă.