Dictionar

Păşune

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pascua; pascuum

2. FR pacage; pâturage

3. EN pasture

4. DE weide; weideplatz; weideland; viehweide

5. RU пaстбище; выrон

6. HU legelő


Păşune alpină

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pascua alpina

2. FR pâturage alpestre

3. EN alpine-pasture

4. DE bergweide; alm

5. RU rорное пaстбище

6. HU havasi legelő, alpesi legelő


AGROSTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. agrosto-, cf. gr. agrostis „buruiană, iarbă”)

1. „iarbă, păşune; graminee”.


Estiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estiver)

1. tr. a ţine vitele sau oile vara la munte.

2. intr. (despre turme) a petrece vara la păşune (la munte); a văra.


NOMO- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. nomo-, cf. gr. nomos „pășune”)

1. „păşune”.


Ogor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din bg., sb. ugar)

1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.

2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.

3. teren agricol, proprietate agricolă.

4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.

5. ~ negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface.

6. arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare.


Mutare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. muta)

1. acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței etc.; mutat.

2. locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă; pășune.

3. schimbare, modificare.

4. mișcare a unei piese la jocul de șah.

5. (înv.) adăpost, locuință.

6. (înv.; fig.; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) moarte.

7. (reg.) adăpost al ciobanilor de la munte.

8. (reg.) pământ nelucrat care servește ca pășune.

9. (reg.) stână; parte a stânei unde se ține laptele.

10. (reg.) fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.


Pășunare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pășuna)

1. acțiunea de a pășuna; pășunat.

2. (Bucov.) pășune.