Dictionar

rămânere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. rămâne)

1. faptul de a rămâne; rămas.
2. (expr.) ~ în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare.
 
 

ambusca

Parte de vorbire:  I. tr., refl.; II. refl.  
Etimologie: (fr. embusquer)

1. I. a (se) așeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
 

areta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. arrêter)

1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
 

candidat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candidat, lat. candidatus)

1. cel care candidează.
2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire.